Acum ceva timp la mine in dojo a venit o domnisoara care parea destul de dornica sa se apuce de Aikido. Ca principiu, prima data poftesc pe oricine sa vizioneze un antrenament inainte sa intre pe saltea. Asta ca sa nu se sperie sau sa se crispeze cand incep sa-i vorbesc in japoneza. La sfarsitul antrenamentului, ma duc sa vorbesc cu domnisoara care, putin dezamagita de ce vazuse, imi pune cea mai tare intrebare:
“Foarte interesant Aikido asa cum il faceti voi, dar eu as dori sa invat cum sa il fac pe atacator sa cada fara sa il ating, asa, de la distanta, poate cu puterea mintii… O sa ma invatati sa fac asta? Stiti, mie nu imi place sa ating alti oameni…”
Recunosc, am ramas putin incurcat. Cu alte cuvinte, mi-a cazut falca si (cel putin o vreme) nu am stiut ce sa ii raspund. Apoi i-am recomandat lectii de tir.
Interesant este ca, mai tarziu, gandindu-ma la ce spunea domnisoara, lucrurile nu mi s-au mai parut atat de absurde. Nu ma refer la aikido de jedi care foloseste Forta. Desi am auzit multe povesti de genul, pana acum nu am gasit pe nimeni care sa ma doboare numai cu puterea mintii si o privire incruntata asa ca raman sceptic. Ma refer la interpretarea figurativa. Aikido cu puterea mintii functioneaza.
Si acum explicatia asa cum o inteleg eu:
In Aikido se vorbeste foarte mult despre relaxare. Miscarile trebuie sa fie relaxate, mainile trebuie sa fie relaxate, umerii trebuie relaxati. Practic, daca tehnica este corecta, miscarea pare un dans frumos, coordonat, fara miscari nenecesare, fluent, mentinand un tonus dar relaxat. Seamana surprinzator de mult cu tango. Aceasta relaxare, insa, incet, in ani de practica, transcede si in mintea practicantului ce ajungand la concluzia ca nu are nimic de dovedit celor din exterior, devine mai linistit, mai putin incordat si crispat, devine mai permisiv si non-combativ cu cei din jurul sau.
O alta consecinta a antrenamentului este abilitatea de a-i citi pe cei din jur. Invatand sa evalueze daca cel din fata sa este relaxat sau incordat, daca este pe cale sa atace sau sa se retraga, practicantul de aikido va reusi sa aplice aceleasi principii si in interactiunea de zi cu zi cu cei din jurul sau. Putand sa citeasca sau sa intuiasca aceste stari, va fi in stare sa se adapteze usor si sa gliseze relaxat de la o atitudine la alta. Mai mult, in cazul in care este pus in fata unei confruntari non-fizice, va realiza ca are de ales intre a adopta o atitudine “irimi” (impunandu-se daca aceasta este posibil) sau va face un “tenkan” si isi va lasa oponentul sa se descarce, va deflecta furia lui, pentru ca apoi, ramanand stabil si calm, sa ii intoarca exact argumentele potrivite. Practic, atingand acest nivel de intelegere, va sti exact cum sa evite o escaladare a unui conflict, sau cum sa nu il lase sa degenereze sau sa se acutizeze.
Un ultim argument pentru care aikido mental functioneaza este in opinia mea lipsa competitiei din Aikido Aikikai. Lumea din jur, mass-media, organizarea noastra sociala actuala promoveaza intens competitia ca si criteriu de selectie. Ba mai mult, daca intram in competitie cu cineva, ni se spune ca este exceptional daca avem o victorie zdrobitoare (si ne calcam pe cap oponentul impertinent). In Aikido Aikikai se vorbeste doar despre competitia cu tine insuti. Astfel, un aikidoka ar putea sa reuseasca sa iasa din vartejul emotional al intrecerii, sa sintetizeze obiectivele importante pentru el si sa isi aleaga singur directia, rational si detasat.
Astfel, aikido cu puterea mintii nu imi mai pare o gluma ci o idee foarte buna.
